Misterele Lumii

CUM SE SPALA CREIERUL AMERICAN

Dr. Hardin B. Jones, multi ani director adjunct la Institutul de Dezvoltare Umana, a depus la 10 septembrie 1968, în fata unei comisii a Statului California, convocata ca sa investigheze plângerile victimelor, o declaratie din care reiesea ca spalarea creierului este impusa „pe scara masiva în Statele Unite”, ca este „o forma de conditionare Pavloviana… care substituie raspunsuri sexuale si emotionale în locul celor intelectuale”, ca este „un proces foarte daunator” si ca „s-ar parea ca americanii sunt neobisnuit de susceptibili la aceasta conditionare”. Dr. William E. Meyer, director la Serviciile de Sanatate Mintala pentru Public (adica case de nebuni) în doua comitate din California, a depus o plângere din care rezulta ca aceste cursuri de „sensibilizare” sunt în realitate cursuri de „insensibilizare”, caci absolventii lor se întorc brutalizati si mai violenti decât erau înainte. Dar guvernatorul Californiei primise dispozitii de la guvernul federal din Washington sa înabuse afacerea, audierile s-au tinut cu excluderea publicului si a presei, adica în secret, iar rezultatul lor nu s-a dat publicitatii (ED, pp. 69-74).

Iata un exemplu despre cum functioneaza „grupurile de critica si autocritica”: la reeducarea prizonierilor americani din razboiul din Vietnam, un prizonier a spus ca daca este adevarat ca Vietnamul de Sud a invadat teritoriul Vietnamului de Nord, cum zicea instructorul, e ciudat cum în prima zi frontul a ajuns la portile Seoul-lui, capitala Vietnamului de Sud. Instructorul furios a poruncit întregului grup sa stea în picioare pâna ce acest prizonier îsi retracteaza spusele. Dupa trei ore si jumatate în picioare, ceilalti prizonieri l-au presat si el si-a retractat spusele. A doua zi a fost obligat sa citeasca în fata grupului o lunga autocritica în care-si cerea iertare de la instructor si de la grup; membrii grupului au fost pusi sa-l critice; apoi el a fost pus sa-i critice pe ei; asa au început prizonierii sa se urasca între ei. Erau de-acum loiali instructorului lagarului de prizonieri, nu unul altuia, si erau majoritatea informatori: din patru prizonieri, trei erau denuntatori (Eugene Kinkhead, „Every War but One – Toate razboaiele, dar nu acesta!”, dupa ED, pp. 75-76). Linda Dunn, supravietuitoare a cultului Templul Poporului a „reverendului” Jim Jones, arata: „toti îi denuntau pe toti ceilalti. Nu exista lealitate”. In 1981 existau circa 5000 de culturi în Statele Unite, care functionau pe linia lui Jim Jones; majoritatea însa obiecteaza la titulatura de cult, zicându-si grupuri. Gene Church si Conrad D. Carnes descriu în cartea lor „A Group Encounter Defiled – O Intâlnire de grup murdarita”, o sesiune de „sensibilizare” de 4 zile la Ricky’s Hyatt House Motel în Palo Alto, California la care au participat 24 de barbati si 20 de femei din administratia firmei Holiday Magic, firma de cosmeticale a milionarului William Penn Patrick, care a candidat pentru functia de guvernator al statului California deghizându-se în „conservator”. Cei 44 de participanti au fost încurajati sa-si bage toate economiile în cosmeticalele firmei pe care apoi aveau sa le revânda cu licenta. Au platit câte $1.000 pentru sesiune si-au iscalit o declaratie ca n-au nici o pretentie. Apoi a aparut instructorul Ben Gay, presedintele Institutului American pentru Conducere, care, trecând de la un membru al grupului la altul, întreba: „Ce sa-i fac unuia caruia trebuie sa-i mângâi spatele ca sa fie sincer?” „Mângâie-i spatele” a raspuns clasa în cor – si Ben Gay a facut-o. „Ce sa-i fac unuia pe care trebuie sa-l sarut pe cap ca sa fie cinstit?” „Saruta-l pe cap”, si Ben Gay l-a sarutat pe un altul pe cap. „Ce sa-i fac unuia caruia-i trebuie sa-l pocnesc pâna nu mai poate ca sa nu mai poata nici macar sa minta?” „Sa-l pocnesti adica?” au întrebat unii din clasa. „Exact”, a zis Ben Gay, si i-a tras un pumn în fata unui al treilea – si nimeni n-a obiectat, nici macar cel pocnit. Dupa care Ben Gay i-a anuntat ca sa te atingi de un instructor e o crima capitala si cine încearca sa se retraga de la curs nu numai ca-si pierde el mia de dolari, dar o pierde si colegul de camera pe a lui, caci erau cazati câte doi într-o camera: „asa ca uita-te bine la ce face colegul tau!”. Dupa care timp de 4 zile au fost tratati într-un mod bestial si s-au supus fara crâcnire. Stateau în cerc si fiecare pe rând sedea în mijlocul cercului gol pusca. Unul gras a fost întrebat: „Ce manânca porcii?” dupa care a fost obligat sa manânce o farfurie de laturi fara sa utilizeze mâinile, în patru labe. Nimeni n-a obiectat, nici macar victima. Altuia, tot gol pusca, instructorul i-a astupat gura si nasul ca sa nu poata respira, pâna s-a învinetit la fata (aveau o masca de oxigen în camera pentru prim ajutor la nevoie) si, tintuit la podea de membrii grupului, cautând sa se zbata, în agonie fiind, a urinat. Nimeni n-a obiectat, nici macar victima. Gene Church si Conrad D. Carnes povestesc despre oameni suspendati pe o cruce si batuti; sau spânzurati pâna aproape de sufocare. La un moment dat a aparut presedintele companiei, William Penn Patrick, sa asiste. Unuia i s-a ordonat sa se evacueze în camera si apoi sa-si manânce excrementul (ca si lui Ezechiel din Vechiul Testament, Ezechiel, 4:12); altul a fost fortat sa manânce ce a vomat. Nimeni n-a obiectat, nici macar victimele. Si nimeni n-a întrebat ce legatura are „sensibilizarea” asta cu vânzarea cosmeticalelor. Cartea lui Gene Church si Conrad D. Carnes e foarte greu de gasit, caci a disparut repede de pe piata – nu se stie cum. La 9 iunie 1973, câteva saptamâni dupa ce s-a dat un verdict împotriva actiunii lui de calomnie, William Penn Patrick a murit într-un accident (real?) de avion personal – si asa s-a încheiat capitolul despre întreprinderea de „sensibilizare” Mind Dynamics Incorporate, pe care o înfiintase el. De ce n-au parasit cursantii sesiunea? Sedusi de visul de îmbogatire si succes prezentat în reclama companiei, si-au bagat toata averea în cosmeticalele si afilierea cu firma Holiday Magic. Primeau mâncare foarte putina, n-aveau voie sa doarma cât trebuie si n-aveau voie sa bea apa sau sa mearga la closet. Erau slabiti fizic si psihic, umiliti, batuti si izolati. Dupa ce au absolvit cursul, unii dintre ei si-au dat seama ce cosmar au trait si au actionat în judecata (dupa ED, pp.76-83). Dr. Bruce Maliver descrie în cartea sa „The Encounter Game – Jocul de-a întâlnirea” o sesiune de „perceptie senzoriala” în care o tânara de 26 de ani care fusese violata în trecut, trezindu-se cu degetele instructorului în vagin, a avut un soc care a bagat-o în spital. La un curs de „sensibilizare” ce a avut loc la 2 noaptea în casa unui comerciant de tablouri din Portland, Oregon, participau gazda si iubita lui, o asistenta sociala, o infirmiera, o bibliotecara, un profesor, un ofiter al justitiei, câtiva artisti, si un cercetator care a raportat ulterior ce a vazut acolo. Sesiunea s-a încheiat cu o studenta si un barbat în vârsta, explorându-si anatomia ano-genitala cu degetele, asezati pe podea, în vazul tuturor, infirmiera cerând sa faca sex cu o lesbiana pentru ca toata lumea i-a spus ca e sic sa fii lesbiana, conducatorul grupului (gazda) cu iubita lui formând un grup de copulare în patru cu cei doi de pe podea, o femeie oferind droguri unui barbat care a cerut si a primit mai mult decât atât. Toate acestea aveau loc în secolele trecute sub adevaratul lor nume de orgii sexuale fara interventia guvernului si a sistemului scolar care sa le impuna obligatoriu – asa cum se face acum în Statele Unite. La liceul din Madinson Heights din Wisconsin, o fetita a fost pusa sa povesteasca cum s-au certat parintii ei; apoi, în timp ce ea plângea, toti ceilalti elevi au fost pusi sa formeze un cerc în jurul ei si sa si-o arunce unul altuia, ca s-o faca sa se simta „acceptata ca a noastra”. Toti au facut ce li s-a spus în afara de unul care n-a vrut sa-i atinga sânii si astfel fetita a cazut pe podea. Nopti de-a rândul fetita a avut cosmaruri dupa ce-a fost astfel „sensibilizata”. Joyce Dasher, profesoara din Connecticut, povesteste cum la un curs obligatoriu de specializare pentru învatatorii si profesorii de liceu, cursantii n-au avut voie sa vorbeasca, doar sa se palpeze câte doi, ca sa învete „bucuria”; cum li s-a spus ca cine crede în fidelitate conjugala sau stapânire de sine e psihopat, si ca cine nu se supune de buna voie la metodele cursului nu va primi cresterea de salariu meritata (ED, pp. 103-107).

Sinceritatea absoluta (adica dezvaluirea secretelor sordide si, daca nu exista, atunci inventarea lor) este ceruta de la cei educati, dar instructorii, educatorii, sunt instruiti sa minta. La investigatiile de la 10 septembrie 1968 din Sacramento, o femeie care urmase cursul de instructori al Laboratoarelor Nationale de Educare a declarat ca acolo li s-a spus: „Trebuie sa mintiti; este pentru o cauza nobila, o cauza în care voi credeti, asa ca merita! Mintiti! Spuneti-le lepadaturilor acelea orice! Trebuie sa fiti loiali fata de noi si de grup.” Lepadaturile acelea sunt, evident, publicul, oamenii din a caror munca si bani prospera cursurile de „sensibilizare”. Femeia a parasit instructajul, dezgustata. La alte grupuri însa, de exemplu la ale „reverendului” Jim Jones, nu putea nimeni pleca, si cei care nu erau întru totul de acord erau bagati în infirmeria de boli mintale si drogati cu Demerol, Thorazine si Quaaludes. Când li se arata cât sunt de necinstiti, adeptii spalarii creierului raspund cu invective ca „extremist de dreapta”, „bigot caruia îi este frica de progres”. Dar însusi dr. Carl Rogers, profesor la Institutul de Stiinte Behavioristice din Vest din La Jolla, California, proclama ca educatia sensibilizarii este un mijloc de a altera structura de baza a personalitatii umane” (ED, pp. 88-90).

Mai 1, 2009 - Posted by | Uncategorized

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: